Familia sau vagabondul? >Capitol 6< >Finalul<

Ma bucur ca am ajuns la final.


Bate cineva la usa. Am deschis-o. Era...psihologul meu.



-Buna ziua, domnisoara Ruxandra!



-Buna ziua, domnule psiholog! Am uitat complet ca azi avem sedinta...



-Nu este nimic, hai in sufragerie, sa vorbim.



-Ok, am zis eu.



Am vorbit ce am vorbit, deodata suna cineva la usa:



-Josh! am tipat eu speriata.



-Te bucuri sa ma vei, hahaha!



El lua un pistol din buzunar si, cand se pregati sa apase pe tragaci, psihologul scoase din geanta un pistol si-l impusca.



-Ce? Cum? De ce?



-Eu sunt detectivul Henrie Morgan, am fost trimis de politia locala sa va apar.



-Dar...Josh!



-Imi pare rau, domnisoara, dar el avea un plan pentru a va omori familia si a va distruge casa, cu o bomba.



-Era prietenul meu, dar mi-a vrut numai raul...



Am inceput sa plang. Atunci au aparut parintii mei.



-A trecut toul? intreba mama.



-Voi ati stiut? am zis eu surprinsa.



-Da, spuse tata, dar asta era singura sansa ca sa il omoram pe Josh...



-Imi pare rau pentru tot ce-am facut, si i-am imbratisat pe toti trei.



Apoi, am trait o viata normala, facandu-mi un nou prieten si o noua familia.



Sfarsit...