Post by crissy on Oct 21, 2014 16:31:44 GMT
O poveste scurta, dar minunata.
Sunt o fata simpla pe nume Diana. Am 15 ani.
Ma aflu pe o plaja. Stau si privesc apusul de pe un pod ce straluceste in lumina lunii. Deodata, un baiat chipes precum un print se arata dintre palmierii desi. Am ramas cam asa cand l-am vazut.
Amandoi ne priveam cu ochii straluciti. Parca destinul ne adusese inimile impreuna. Cand am vrut sa ne apropiem, ne-am impiedicat si am cazut. Cand am atins nisipul, surpriza: bratele ni s-au incrucisat.
Mai tarziu, ne-am luat inima-n dinti si mainile noastre s-au impreunat. Cateva ore ne-am plimbat pe malul marii, vorbind despre noi.
A inceput sa ploua. Am fugit la casele noastre si am aflat ca el abia se mutase si ca eram vecini. Toata noaptea ne-am privit. ,
Era dimineata. Cineva batu la usa. Am deschis-o si...........era el- printul viselor mele!
-Buna!
-Buna! Scuze ca nu m-am prezentat aseara. Ma cheama Nicolas.
-Pe mine Diana( cu gura pe jumatate).
-vrei sa mergem impreuna la scoala?
-Sigur!
Imi iau geanta si mergem impreuna la scoala. zilele s-au petrecut cam la fel( ne intalneam, vorbeam, mergeam impreuna la scvoala si apoi ne intorceam tot impreuna, despartindu-ne cu un oftat usor in inima.
Intr-o zi, ceva ingrozitor ni s-a intamplat.
-Diana, am o veste care s-ar putea sa te ingrijoreze.
-Ce s-a-ntamplat?
-Pai.........
-Te rog sa-mi spui.
-Ne mutam.
-Ce? Cand? Unde?
-In New York.
-Ooooooooo.......... O sami fie atat de dor de tine....
-Imi pare rau.
-Nu o sa te uit.
Deodata, o masina se auzi si Nicolas, printul meu, pleca.
Deschise geamul si din el o mana calda imi dadu o floare. Am ramas cu ea in mana pana cand masina nu s-a mai vazut.
A trecut un an. Lipsa lui Nicolas nu se mai simte.
Este ziua mea. Nimeni nu mi-a dat niciun cadou. vin toti colegii mei si-mi zic:
-Surprizaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Eu raman cam asa deoarece ii vad mereu pe colegii mei.
-De ce ati strigat surpriza?
-Uita-te la usa!
Dintr-o data, la usa apare Nicolas. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. El m-a luat in brate. Apoi....ne-am sarutat.
Peste 10 ani, purtam rochi alba cu trena, tip sirena.
Si am trait fericiti pana la adanci batraneti................Sfarsit!♥
I hope that this story enjoyed you.